Goodbye Dubai

O stire de azi anunta ca orasul-stat Dubai are dificultati la plata datoriilor. Mai exact este vorba despre un total de 60 de miliarde de dolari datorie pe care orasul nu le poate plati, cerand creditorilor sa il pasuiasca pentru jumatate de an. De regula dupa aceste perioade de pasuire, creditorul primeste jumatate sau un sfert din suma ce i se cuvine. Sau nimic. Nu este clar cine sunt creditorii in acest caz, economia respectiva este destul de secretomana pentru ca lucrurile sunt controlate foarte strans, dar e posibil sa fie vorba de detinatori de titluri, la fel ca si in cazul celorlalti "disparuti", General Motors, Bear Stearns, etc.

Dubai este mai mult decat un oras in desert, el este expresia ultima a dezvoltarii economice in conditii geografice si climaterice aspre.

Dar iata ca din punct de vedere fiscal orasul minune, despre care circula atatea povesti si care a fost sursa importanta de atragere a capitalului din intreaga lume nu este si el decat un castel de carti de joc. Imi trec si acum prin minte numeroasele emailuri care au circulat de cativa ani pe internet, infatisand minunile arhitecturale ale Dubaiului, cu zgarie norii si aeroporturile batand diverse recorduri. Cei care au avut inspiratia sa inteleaga ca toate acestea nu erau decat expresia ultima a dezvoltarii pe baza de credit abundent sa ridice mana sus.

Depresia economica in care am intrat de doi ani isi arata din nou coltii, deflatia, restrangerea creditarilor, si imposibilitatea de a plati imprumuturi contractate anterior si provenite tot din alte imprumuturi risca sa afecteze credibilitatea refacerii economice. Cum intreg sistemul se bazeaza pe incredere, increderea ca datornicul isi va tine promisiunea de a plati, nu e greu de vazut cum evenimente de acest gen pot avea impact economic si psihologic negativ si ii poate face pe investitori, fonduri de capital sau banci mai conservatori decat deja sunt.

Probabil si putin mai saraci.

Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/

Somajul si ploaia (de CV-uri)

Iata un articol interesant publicat in buletinul saptamanal Puls Capital al firmei Intercapital Invest ( www.kmarket.ro )

Despre criza

Discutiile despre criza economica sunt numeroase. Se folosesc multi indicatori in discutii si analize, pentru ca nu a descoperit nimeni un sistem infailibil de evaluare a crizelor si de stabilire in mod exact a debutului si sfarsitului acestora.

Din acest motiv, chiar si indicatorul principal care ne permite sa determinam instalarea unei recesiuni economice este unul istoric - numai prin urmarirea variatiei PIB din ultimele doua trimestre putem trage o concluzie cu privire la acest aspect.

Pe langa PIB si variatia sa, rata somajului este un indicator de baza pentru aprecierea starii economiei. Conform Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, rata somajului in Romania a fost de 7,1% in octombrie 2009, o valoare nu foarte mare tinand cont de contextul general al crizei. Pentru comparatie, Statele Unite, cea mai performanta economie a lumii, au raportat pentru aceeasi luna o rata de 10,2%.

Fara a intra in detalii legate de aceste diferente (structura economiei, mod de calcul si evaluare, etc), uneori este interesant sa preluam informatii si direct de la sursa, adica din economie. La ce ma refer?

In anii trecuti, pentru anunturile de angajare publicate de Intercapital Invest se inregistrau in jur de cateva sute de aplicari; in 2006 am inregistrat un record pentru acea perioada, de aproximativ 500 de CV-uri transmise pentru doua pozitii entry-level. Mai departe, nivelul de aplicari s-a mentinut connstant pana la declansarea crizei.

De atunci, insa, lucrurile s-au mai schimbat.

Am publicat recent un anunt de angajare pentru o pozitie entry-level in departamentul back office al SAI Investica Asset Management, companie aflata in proces de achizite de catre Intercapital Invest (anuntul a fost publicat si in Puls Capital). Prin cerintele si caracteristsicile sale, acesta era comparabil cu alte anunturi publicate de noi in anii precedenti.

Spre surprinderea mea, numarul de aplicari pentru jobul disponibil de anul acesta a depasit orice asteptari: am inregistrat aproximativ 2.250 de CV-uri in numai aproximativ doua saptamani, termen dupa care am incetat sa le mai contorizam (datorita depasirii datei limita).

La prima vedere o asemenea reactie ne onoreaza, datorita interesului ridicat pentru pozitiile disponibile in cadrul grupului nostru (cu atat mai mult cu cat multe CV-uri transmise prezentau calificari si experienta mult peste cerintele anuntului noastru).

Insa o asemenea analiza empirica este utila pentru a surprinde dinamica pietei muncii in contextul actual fata de situatia dinaintea crizei. Cresterea numarului de aplicari de 4-5 ori fata de nivelul dinainte de 2008 (pentru pozitii comparabile) arata ca situatia pe piata muncii nu este una foarte favorabila, iar cifrele oficiale ale ratei somajului nu spun intreaga poveste.

Asa cum am spus si in editorialul precedent, ma astept la un inceput de an dificil in 2010, iar concluziile de mai sus intaresc aceasta idee. Este posibil sa vedem o continuare a tendintei de crestere a ratei somajului in Romania (aceasta a fost de 5,8% in trimestrul IV, fata de 7,1% in
octombrie).

Pe de alta parte, nu prevad scenarii catastrofale, si ma astept ca problemele economiei romanesti sa fie depasite la un moment dat, in principal pe baza sectorului privat (cu sprijin din partea investitorilor straini in economie, a Uniunii Europene, a FMI si a altor organisme
internationale).

Razvan Pasol (Intercapital Invest)

Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com

Ce vrea FMI ?

FMI... un nume asa de des pronuntat de la o vreme. Si nu numai in Romania ci in mai multe tari. Institutie creata oficial cu scopul de a "ajutora" natiunile in dificultate, cu timpul a aratat ca nu este de fapt decat o institutie creata pentru a avansa agenda puterii stapanitoare (vremelnice) a timpului sau si de a face bani din dobanzi la imprumururi care nu au sfarsit.

Ma intreb daca exista o tara care sa isi fi achitat imprumuturile la FMI si sa devina prospera in urma "ajutorului" primit. Daca da, probabil toate tarile care s-au imprumutat ar fi ajuns prospere si FMI-ul disparea de mult.

FMI este o institutie bancara cu adanci ramificatii in guvernul american; spre exemplu Timothy Geithner care actualul sef al Trezoreriei americane este un fost un director al FMI. De fapt parte insemnata din "contributiile" la fond sunt din partea SUA. Desigur SUA este la randul sau un stat cu peste 11,000,000,000,000 (trilioane, da) de dolari datorie, ceea ce face lucrurile cel putin confuze. Daca guvernul SUA se imprumuta pentru a se finanta, de unde mai gaseste fonduri sa dea cu imprumut altora, sau asta e si scopul, ca toata lumea sa ia un imprumut de undeva si sa-l risipeasca, pentru a avea nevoie de inca unul ?

Deosebirea dintre FMI si alte banci obisnuite este ca prin marime si influenta politica, jocurile si interesele FMI-ului sunt de scara mondiala, politicile si politicienii impusi de FMI in multe tari au avut eficienta si impact mai mare decat rezultatul , pe vremuri, al unor razboaie. Deghizati sub masca tovarasilor de ajutor ei nu se implica in implementarea deciziilor si in urmarirea activitatii economice de zi cu zi, cum faceau consilierii rusi pe vremuri. Ei dau doar bani care trebuie dati inapoi cu dobanda.

Impunand Romaniei conditii pentru acordarea unui imprumut, dupa ce intreaga economie est-europeana a fost restructurata timp de 20 de ani in baza doctrinelor impuse de FMI si SUA, arata cine are de fapt astazi putere in lume, si mai ales ce face cu ea. Restul este propaganda. Romania nu este nici prima nici ultima pe lista, dar fiind o tara mica si la confluente geografice aparte, este sigur o tinta usoara.

Dedesubturile tranzactiilor si conditiilor puse de FMI, precum si "mijloacele" de actiune, nu sunt azi in intregime vizibile, pentru ca suntem prea aproape de actiune si faptasi, dar ele ele vor iesi candva la iveala. Daca cineva are cunostinta de o copie pe Youtube (cu traducere), a filmului "Confessions of an economic hitman", va rog sa ma contactati, sa pun un link pe blog.

Filmul de care vorbesc este un documentar realizat cu un fost personaj care avea ca misiune principala fortarea unor tari mai sarace (Indonesia, Guatemala, Ecuador, Iran etc) sa accepte imprumuturi de la Banca Mondiala (alta caracatita) si agentia USAID.

Pe curand.

Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/

Oricat de jos ar fi dolarul, apleaca-te si ia-l !

(click pe grafic pentru a mari)

Titlul este de fapt o gluma pe care am auzit-o acum cateva zile. Dupa ce am ras cu pofta, mi-am dat seama de adevarul care se ascunde in aceasta gluma, si care e mai putin vizibil.

Cand vine vorba de investitii sau de pastrarea agoniselii, oamenii obisnuiti se feresc sa cumpere lucruri ce scad in valoare preferand sa cumpere pe cele ce mai degraba cresc.

Cu toate astea, pe termen lung, 90% din investitori sunt perdanti, 5% nu au profit dar nici pierdere, si doar 5% reusesc sa obtina un profit in mod consistent. De ce ?

Motivul este simplu, cu cat pretul creste, cu atat mai multa lume se arata interesata si doritoare sa cumpere, pana cand in final nu mai exista nici un cumparator, si atunci pretul nu mai poate creste, urmad sa scada.

Similar, cand pretul coboara, tot mai multi vand pana cand nu mai exista nici un vanzator, punct in care pretul nu poate decat sa inceapa sa creasca din nou.

Mecanismul nu se aplica la bunuri de larg consum, in care cererea, oferta si necesitatea pot fi determinate in mod obiectiv (NIMENI nu va cumpara televizoare al caror pret creste); ci doar la produsele financiare, care pot fi create in mod nelimitat, cum ar fi actiuni, credite, tranzactii speculative.

Astfel, "oricat de jos ar fi dolarul, apleaca-te si ia-l" se putea traduce acum un an, doi, si in "cu cat urca apartamentul (de speculat) mai mult, cu atat sa te gandesti mai mult la a-l vinde". Desigur, multi s-au gandit la a cumpara si mai mult, si restul... e istorie.

Aratam acum ceva vreme aici http://mareadepresie.blogspot.com/2009/06/daca-e-evident-e-evident-gresit-azi.html cum dolarul continua sa se deprecieze simultan cu scaderea increderii in el. Ma gandeam ca 7% incredere in dolar reprezenta o valoare destul de mica, si poate suficienta pentru a marca un minim, insa nu a fost chiar asa, dolarul a continuat sa mai scada ajungand acum la minime extreme de pesimism, de doar 3%, care sunt tipice punctelor de cotitura. Mai ales ca si pe la teve s-a vorbit recent despre slabiciunea dolarului, supararea membrilor OPEC, etc. Deci, daca toata lumea stie acum cat de "nevaloros" este dolarul, cine a mai ramas sa-l vanda ? Probabil nimeni.

Graficul de mai sus este actualizat, si ofera un caz si mai convingator despre posibila iminenta apreciere a dolarului, scaderea euro-ului, si inceperea fazei a II-a a deflatiei si depresiei economice in economia mondiala.

Oh da, si mai e ceva, am auzit si eu stirile bune despre avantul economic ce tocmai a inceput, stirile insa nu guverneaza economia, ci invers. Cand economia merge bine, stirile sunt pozitive, si invers, deci nu au nici o valoare de previziune.

Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/.

Despre insolventa bancilor, din nou

(click pentru a mari)

Daca citesti acest blog inseamna ca esti interesat de criza. Dar ca multi altii probabil esti confuz in ce priveste viitorul ei, cu exceptia cazului in care sa zicem tocmai ti-ai pierdut slujba, sau ai primit o scrisoare de la banca in care te anunta ca s-au marit ratele. Sau amandoua. Altmiteri totul pare sa mearga din ce in ce mai bine. Stirile sunt pozitive, zilele in care "ploua" cu stiri negative prin ziare si teve s-au dus. Presedintii statelor lumii nu mai vorbesc la fiecare doua zile despre "criza ce ne ameninta daca nu facem x y sau z", s-au dus si ei intre timp pe la casele lor.

Pietele financiare, bursele, petrolul, aurul au crescut cu cel putin 40-50% din martie, in unele locuri au inceput sa creasca chiar si pretul caselor, obiectul ultimei manii speculative mondiale. Desigur doar salariile nu au crescut. Pasiunile s-au reaprins. Visul de a castiga din diferentele de pret (cumpar casa ieftina, vand scump) a reaparut. Multimea se intreaba, "A sosit momentul ? Sa cumpar acum ? Ah ce prost am fost ca nu am cumparat mai devreme, cand era mai ieftin".

Incredibil ce au facut cateva trilioane de dolari aruncate catre economia mondiala, desigur dolari creati sub forma de imprumut ce vor trebui platiti candva. Dar si mai important este cat de incredibila e schimbarea in perceptie datorata schimbarii starii de spirit colective, ce are obiceiul, cum spuneam sa oscileze intre pesimism si optimism.

In realitate lucrurile in economie nu stau mai bine fata de inceputul anului, doar perceptia este mai buna. Fata de inceputul anului, in martie mai exact, cand lumea era ingrozita, sunt si mai multi someri, mai multe case confiscate de banci si activitate economica redusa. Creditul este in general redus, daca nu chiar absent in unele sectoare. Stirile zilei nu mai sunt date ca in vremurile de demult de catre compania X sau Y care a mai produs un nou tip de frigider sau aragaz ca sa ne faca viata mai buna, ci sunt formate din cugetarile ministrilor sau al bancherilor. Pentru ca economia Europei si Americii este controlata de credit si politicieni, nicidecum de productie si spirit de initiativa. Cum spunea cineva, activitatea economica este suficient de ridicata doar cat sa produca fonduri pentru campaniile electorale.

Subiectul la moda il reprezinta acum cheltuielile guvernamentale, chipurile menite sa ne stimuleze sa consumam, deoarece economia nu merge bine fara consumul nostru. Desigur e adevarat, dar consumul este o functie psihologica, cand oamenii decid ca e mai bine sa economiseasca atunci asta vor face, si nu pot fi convinsi sa cheltuie. Asa cum spuneam in alte articole, guvernul actioneaza contra tendintei principale, si o exacerbeaza. Oamenii vor sa economiseasca pentru a avea de cheltuit mai incolo, cand decid ei ca au chivernisit suficient vor incepe sa cheltuie din nou. Guvernul nu poate crea cerere artificiala sponsorizand pretul masinilor sau al carnii. Asta nu face decat sa creasca dezechilibrele, stimuland anumite sectoare in defavoarea altora. Apoi, ce faci cand se termina stimulul ? Adica putem stimula sa zicem consumul de automobile, dar cand se termina stimulul se termina si cererea, si fabrica de automobile ce face ? Desigur, trebuie sa se restranga, dar... ea tocmai angajase oameni...

Ceea ce se stie mai putin acum la sfarsitul verii, este ca sunt si ceva mai putine banci, in fapt in SUA ele dispar discret, nu sunt banci mari e drept, dar insolvabilitatea crescanda arata ca lumea nu s-a apucat de cumparaturi pe datorii din nou, ci a devenit conservatoare. Sistemul este saturat de credit si el trebuie platit inainte de a se incepe un nou ciclu de creditare. In iulie am publicat un articol aici (http://mareadepresie.blogspot.com/2009/07/bancile-continua-sa-dea-faliment.html in care spuneam ca ma astept ca numarul bancilor falimentare sa creasca. Dorinta s-a implinit, dupa cum arata graficele de mai sus.

Asadar atmosfera este una de confuzie, oamenii nu mai cheltuie ci economisesc. Se dezvolta o aversiune fata de credit. Unii asteapta din nou prabusiri ale preturilor in pietele financiare, dar care par sa nu se mai intample. Ele se vor intampla, dar numai dupa ce optimismul va atinge un extrem, dupa ce toata lumea va fi convinsa ca suntem pe drumul cel bun, exact ca in 2007.

(Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com)

Noul film al lui Michael Moore

Asa cum spuneam aici Michael Moore tocmai a lansat un nou film ce are ca subiect criza economica actuala. Deocamdata filmul nu este disponibil pe DVD ci doar la cinematografe, clipul promotional se afla aici http://www.youtube.com/watch?v=ERc-AVnl8yw .

In ton cu gravitatea crizei actuale se afla si mesajul filmului, in care la un moment dat Michael se prezinta la sediul AIG pentru a aresta directorii companiei, probabil datorita daunelor aduse de AIG si restul sistemului financiar economiei. Este intr-adevar un act de mare curaj si arata inca o data originalitatea si independenta de gandire a creatorului acestui film. Cum am spus in trecut, nu sunt de acord in intregime cu viziunea despre lume a lui Michael Moore, dar deocamdata asta este cel mai bun ce avem.

Cum orice declin sau avant economic are drept cauza schimbarile in starea de spirit a maselor este de asteptat ca polarizarea societatii sa creasca data fiind magnitudinea crizei si a schimbarilor aparute in ultima vreme.

Sunt convins ca filmul exprima multe din nemultumirile populare, si arata prapastia ce se afla intre contribuabilii in capul celor carora se sparg oalele si politicienii ce par sa faca gafa dupa gafa.

Astept cu interes DVD-ul.

Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/

Despre contributia "industriei" financiare la vocabularul limbii engleze

Industria financiara (ce termen hilar !) a cunoscut o explozie fara precedent in ultimii 20-30 de ani. Masinaria creditarii, caci asta este industria financiara si nimic altceva, era initial menita sa sprijine productia industriala si schimbul de marfuri. A devenit in final insa un aparat de sine statator, o masinarie al carui scop este sa faca bani din bani, prin comisioane, care nu poate sa extraga din pamant nici macar un graunte de siliciu si sa-l transforme in tranzistoare, sau un baril de petrol pe care sa-l transforme in benzina.
Sofisticarea si rolul aparte aduse de aceasta "industrie" in societate se poate observa si prin multitudinea de termeni noi aparuti in limba engleza. Las cititorul sa observe o parte din aceste creative combinatii de cuvinte, nimic altceva decat noi denumiri la vechi scamatorii, in lista de mai jos. Din pacate majoritatea sunt intraductibile in limba romana, iar eu personal inteleg doar 5% dintre ele.

adjustable rate convertible notes . adjustable rate preferred stock . adjustable/ variable rate mortgages . All-Saver certificates . Americus trust . annuity notes . auction rate capital notes . auction rate notes/debentures . auction rate preferred stock . bull and bear CDs . capped floating rate notes . collateralized commercial paper . collateralized mortgage obligations/real estate mortgage investment conduits . collateralized preferred stock . commercial real estate-backed bonds . commodity-linked bonds . convertible adjustable preferred stock . convertible exchangeable preferred stock . convertible mortgages/reduction option loans . convertible reset debentures . currency swaps . deep discount/zero coupon bonds . deferred interest debentures . direct public sale of securities . dividend reinvestment plan . dollar BILS . dual currency bonds . employee stock ownership plan (ESOP) . Eurocurrency bonds . Euronotes/Euro-commercial paper . exchangeable auction rate preferred stock . exchangeable remarketed preferred stock . exchangeable variable rate notes . exchange-traded options . extendible notes . financial futures . floating rate/adjustable rate notes . floating rate extendible notes . floating rate, rating sensitive notes . floating rate tax-exempt notes . foreign-currency-denominated bonds . foreign currency futures and options . forward rate agreements . gold loans . high yield (junk) bonds . increasing rate notes . indexed currency option notes/principal exchange linked securities . indexed floating rate preferred stock . indexed sinking fund debentures . interest rate caps/collars/floors . interest rate futures . interest rate reset notes . interest rate swaps . letter of credit/surety bond support . mandatory convertible/equity contract notes . master limited partnership . medium-term notes . money market notes . mortgage-backed bonds . mortgage pass-through securities . negotiable CDs . noncallable long-term bonds . options on futures contracts . paired common stock . participating bonds . pay-in-kind debentures . perpetual bonds . poison put bonds . puttable/adjustable tender bonds . puttable common stock . puttable convertible bonds . puttable-extendible notes . real estate-backed bonds . real yield securities . receivable-backed securities . remarketed preferred stock . remarketed reset notes . serial zero coupon bonds . shelf registration process . single-point adjustable rate stock . Standard & Poor's indexed notes . state rate auction preferred stock . step-up put bonds . stock index futures and options . stripped mortgagebacked securities . stripped municipal securities . stripped U.S. Treasury securities . synthetic convertible debt . tuition futures . unbundled stock units . universal commercial paper . variable coupon/rate renewable notes . variable cumulative preferred stock . variable duration notes . warrants to purchase bonds . yield curve/maximum rate notes . zero-coupon convertible debt, etc

(Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/ )

Bernanke reales, la al XV-lea Congres

La sedinta plenara a Rezervei Federale de azi dimineata, tovarasul Ben Bernake a fost propus pentru a ramane in functia de Guvernator. Secretarul General Barack Obama impreuna cu intreaga conducere a Bancii Centrale a aprobat in unanimitate propunerea. Acest eveniment istoric ne arata ca sub bagheta magica a unei banci centrale, desigur condusa doar de un guvernator iscusit, se poate trece peste orice criza a creditului si orice colaps economic.

Ben a demonstrat inca o data ca legile economice sunt scrise de persoane rau intentionate, iar sintagme precum "investitii din economisiri in loc de cumparaturi pe imprumut" sunt complet false; aratand inca o data ca la baza prosperitatii oricarei natiuni trebuie sa se afle o banca centrala puternica capabila sa raspunda nevoilor de imprumut ale guvernului si cetatenilor sai.

Se asteapta ca in urmatorul cincinal Ben, aflat la conducerea bancii, sa continue sa asigure locuri de munca pentru intreaga planeta, dobanzi foarte mici pentru ca oricine sa isi poata permite orice si pentru a-i putea convinge si pe cei cativa locuitori care nu au inca datorii sa isi ia niste credite cat mai curand.

Congresul probabil nu va fi complet de acord cu decizia luata, dar istoria va arata ca o institutie a carei reprezentanti sunt alesi de cetatenii obisnuiti este infinit mai ignoranta in materie de finante si chestiuni monetare comparat cu un cerc de banci private ce opereaza discret si care controleaza masa monetara si creditul in economia mondiala.

Actul de azi ne reaminteste cat de gresite au fost ideile unora precum Thomas Jefferson, care spunea:

"Cred ca institutiile bancare sunt mai periculoase pentru libertatile noastre decat armatele regulate"

sau

"Mi-as fi dorit sa adaug un singur articol la Constitutie, care sa ia guvernului federal puterea de a se imprumuta"

Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/

Masina de "tiparit" bani s-a stricat

(click pe imagini pentru a mari)

Este o idee aproape unanim acceptata in ziua de azi, faptul ca o banca centrala, poate mari masa monetara dupa bunul plac, chiar la infinit.

In ultimii 80 de ani, nu cred sa fi existat vreo tara care sa fi experimentat o scadere drastica a masei monetare care sa nu fi fost imediat compensata de o crestere regizata de banca centrala. Cel mai recent episod a fost in recesiunea din 1980, care a fost insotita de o deflatie ce a durat insa doar cativa ani.

Ne-am nascut si traim intr-un mediu inflationist, masa monetara este in continua crestere, prin urmare preturile si salariile sunt in continua crestere. Cu toate astea cresterile de venituri nu par sa tina niciodata pasul cu cresterile de preturi; sa vedem de ce.

Astazi mai mult ca niciodata frica de inflatie si chiar hiperinflatie este prezenta in randul majoritatii, provenind de la faptul ca bancile centrale din intreaga lume tocmai au incheiat cateva serii de "injectii" de capital in economiile mari pentru a preveni contractia economica. Eu consider ca aceste frici nu sunt justificate, pentru ca se pierde din vedere un fapt foarte important, si anume ca banca centrala nu mareste masa monetara prin tiparirea de bancnote, ci prin marirea creditului. Creditul nu se poate mari decat daca exista banci doritoare sa dea bani cu imprumut si entitati doritoare sa contracteze aceste imprumuturi.

Cum anume se petrece acest proces de marire a volumului creditului si implicit a masei monetare? Intreg asa numitul sistem financiar modern se ocupa exact cu acest lucru, multitudinea de programe, institutii, si canale financiare au ca simplu scop marirea masei monetare prin expansiunea creditului la nivel de guverne, corporatii si indivizi.

Sa luam ca exemplu banca centrala din SUA, numita Rezerva Federala. Motivul pentru care folosesc Rezerva Federala ca exemplu o constitue pozitia dolarului ca moneda de schimb internationala, contractia si marirea masei de dolari este in stransa legatura cu contractia si marirea maselor monetare din celelalte tari. In principiu insa toate bancile centrale procedeaza exact la fel.

Simplificat, se poate spune ca Rezerva Federala detine un singur instrument de baza, si anume titlurile de stat ale guvernului SUA. Titlurile de stat sunt niste bucati de hartie pe care guvernul le tipareste, scrie pe ele un numar (sa zicem $100), si le da Rezervei Federale, care la randul ei ofera la schimb pentru un numar egal de dolari.

In acest proces se petrec insa doua excrocherii.

Prima excrocherie este ca guvernul promite sa rascumpere in vitor de la Rezerva Federala acele titluri (oferind in plus mica dobanda de rigoare), prin colectarea de taxe de la cetateni. Acest lucru nu se intampla practic niciodata. De aceea datoria guvernului este invariabil in continua crestere. In acest moment o mare parte din incasarile din taxe acopera doar dobanda la imprumutul deja existent. Se poate spune ca cetatenii muncesc in acest moment pentru a plati dobanda la un imprumut care nu mai poate fi acoperit niciodata.

A doua excrocherie este ca Rezerva Federala nu ofera la schimb guvernului bancnote de 100 de dolari intr-o valiza, pe care le detine in prealabil, ci "scrie" acesti dolari in mod electronic in contul guvernului, care este undeva la o banca comerciala (de fapt la mai multe). Rezerva Federala poate in principiu sa "tipareasca" orice cantitate de dolari pentru titlurile "tiparite" de guvern. In asta a constat "mega-injectia" de capital recenta.

Se mai petrec alte doua lucruri importante in acest proces. Bancile care primesc drept depozit noii bani proaspat "tipariti" au capacitatea de a mari numarul dolarilor existenti in economie prin acordarea de imprumuturi publicului larg si coproratiilor, avand in vedere ca opereaza in asa numitul sistem al "rezervelor minime obligatorii", in care ele pot da cu imprumut mai mult decat au, prin imprumutare repetata. Filmul "Banii de tip credit" explica mai bine acest proces simplu si ingenios. Per ansamblu este evident ca bancile sunt direct beneficiare ale cheltuielilor guvernamentale bazate pe imprumuturi, si nu au nici un interes ca aceste cheltuieli sau datorii sa scada. De asemenea ele beneficiaza (prin comisioane, etc) de noii bani creati inainte sau aproape inainte de a fi intrat in economia reala, unde li se diminueaza valoarea, datorita banilor deja existenti.

Al doilea lucru important este ca si guvernul este cel care beneficiaza de banii noi creati, inainte ca ei sa fi intrat in economie, si sa se deprecieze.

Asta este de fapt explicatia pentru care omul simplu, din orice tara ar fi el, nu poate sa tina pas cu puterea politica sau financiara a guvernului si bancilor. Oamenii obisnuiti nu beneficiaza de pe urma sistemului financiar actual, ei incearca sa economiseasca bani a caror valoare este sistematic distrusa de banca centrala si de guvern, a caror putere desi invizibila, este aproape absoluta.

Sistemul are insa o problema, ca orice excrocherie. Cu aceasta problema tocmai ne confruntam in aceasta A Doua Mare Depresie, iar ea a fost prezenta si la Marea Criza din 1929.

Este vorba despre faptul ca banca centrala nu poate creste masa monetara daca nu exista dorinta sau capacitate de imprumut din partea participantilor la economie; banii depozitati in sistemul bancar de Rezerva Federala nu se pot multiplica decat daca exista doritori de credit in sistem.

Dupa ani de zile in care credite vechi s-au acoperit cu altele mai noi, sistemul se pare ca este saturat, in prezent trebuiesc imprumutati 6 dolari pentru fiecare nou dolar de PIB creat, deci "politica monetara", sau altfel spus politica inflationista nu mai functioneaza. Per ansamblu nu mai exista putere de imprumut, deci masa monetara nu se mai poate mari si am intrat in perioada de deflatie. Riscul de inflatie acum este zero, pentru ca guvernul SUA nu poate contracara disparitia creditarii cu tiparirea de dolari sub forma de bancnote pentru ca nu are aceasta autoritate.

Graficele de mai sus arata foarte clar ca desi Rezerva Federala a ales sa-si mareasca aproape vertical activele din balanta (oferind dolari noi in schimbul creditelor ipotecare date de bancile comerciale) ca urmare a contractiei bruste a creditului si masei monetare datorate crizei ipotecare, acesti bani nu mai sunt multiplicati de catre sistemul bancar din lipsa imprumutatorilor, rata de multiplicare a banilor a ajuns acum la "1". Criza inceputa in 2007 nu mai poate fi reparata prin vechile tehnici.

Asadar, celor care sustin ca inflatia va continua la nesfarsit dupa bunul plac al guvernelor, le pot spune ca desi ea poate continua perioade incredibil de lungi de timp, totusi nu poate dura la nesfarsit. Ceea ce este insa un adevar absolut insa, este ca intr-un sistem monetar bazat pe datorii (bani de tip credit), deflatia este inevitabila.

Am folosit desigur in acest comentariu o explicatie simplificata a sistemului financiar, sunt altii mai iscusiti ca mine care pot oferi mult mai multe detalii. Numai jargonul financiar s-a marit enorm in ultimii 20 de ani, probabil am sa scriu chiar un mesaj legat numai de acest subiect.

(Pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com)

Despre criza din Letonia

Articolul de mai jos a fost publicat de catre la William Engdahl aici si cu permisiunea sa il reproduc mai jos. Este vorba despre efectele crizei economice in mica tara Letonia, date fiind similaritatile uriase dintre aceasta tara si alte tari est europene. Interesant de observat cine hotaraste de fapt soarta unor tari.

Letonia in criza

Criza economica si financiara mondiala a lovit mica tara baltica Letonia mai puternic decat pe oricare alta tara, cu exceptia probabil a Islandei. In incercarea de a se alatura Uniunii Europene, Letonia si-a legat cursul de schimb de moneda euro. Drept rezultat o situatie dificila s-a transformat intr-una catastrofala. Felul in care situatia va evolua in Letonia va avea consecinte directa asupra altor piete in curs de dezvoltare din Estul Europei. Situatia de fata marcheaza sfarsitul experimentelor economice impuse de modelul Thacher in Estul Europei.

La suprafata criza pare sa se datoreaze imprumuturilor excesive contractate de consumatori, situatie care acum trebuie adusa sub control prin masuri guvernamentale austere. In realitate este vorba de lacomia bancilor straine, o reforma economica esuata si un sistem politic obsedat de intrarea in zona Euro.

Evenimentele petrecute in ultimii doi ani in Letonia semnaleaza sfarsitul modelului economic radical al “terapiei de soc” impus dupa disparitia Uniunii Sovietice cand Occidentul, la indemnul Washingtonului, a impus ca FMI-ul sa dicteze termenii sub care urmau sa se transforme economiile fostelor tari socialiste.

Pe de o parte este vorba de bancile vestice, mai exact bancile suedeze, care au colonizat mai mult sau mai putin Letonia dupa 1990. Ele sunt aliatele FMI si ale UE, desi cu UE se afla deocamdata in dezacord in privinta politicilor ce trebuiesc implementate.

Pe de alta parte exista o miscare populara de protest in plina ascensiune inca din luna ianuarie, care s-a concretizat prin marsuri impotriva guvernului, si care a dus la alegerea in parlament a unui partid de etnie rusa pentru prima oara dupa 1990; partid ce are suport din partea etnicilor letoni. Pana la aceasta criza, Letonia era laudata in cercurile financiare vestice ca fiind un copil-minune al succesului economiilor de piata in regiune. Cresterea s-a datorat creditului abundent, unei bule imobiliare, si indatorarii de catre consumatori. Succesul a existat doar pentru o mica elita de bancheri si cativa oligarhi din zona.

FMI in razboi cu UE.
In acest moment se pune problema ce vor face FMI si UE in privinta unui ajutor financiar de urgenta pentru tara. Mare parte din criza curenta se datoreaza guvernului care a legat moneda locala de euro, in speranta ca va putea sa se alature Uniunii peste patru ani. Singurii avantajati de cursul de schimb fix sunt cei care detin active in moneda locala.

Ca de obicei FMI-ul pretinde austeritate deosebita din partea guvernului ca o conditie de acordare a imprumutului. Pentru a indeplini cerintele guvernul a adoptat luna trecuta un pachet de masuri ce include reduceri masive de salarii si pensii.

Salariul mediu in Letonia este de 400 de euro pe luna. Reducerea salariilor va atrage o deflatie si mai puternica pe masura ce consumatorii cumpara mai putin si numarul falimentul firmelor va creste. Reteta FMI e simpla, dar deflatia este ceva ce tarile din UE si SUA sunt disperate sa evite cu orice pret. Vrand sa se absolve de vina, oficialii FMI pretind ca masurile cerute de ei au la baza cerintele tarilor vecine Letoniei.

Conform unor surse bancare din interiorul Uniunii, UE si FMI sunt in dezacord in ce priveste termenii ajutorului pentru Letonia. In decembrie Letonia a primit un ajutor pentru “stabilizare” de 7.5 miliarde de Euro de la un grup international ce include UE si FMI, valoare ce insumeaza 34% din PIB-ul tarii.

Costul suportat de locuitorii tarii a fost foarte mare. Donatorii au cerut reduceri ale salariilor bugetarilor de 20%, ale pensiilor cu 20%, si reduceri de 70% ale pensiilor celor care inca lucreaza.

Aceste reduceri fiscale drastice sunt numite eufemistic “devalorizare interna” de catre tehnocratii de la FMI. In timpul Marii Depresii din anii ‘30 ele purtau numele real, si anume deflatii ale salariilor si preturilor.

Guvernul de la Riga considera alaturarea la UE ca solutie pentru toate problemele curente. Exemplul Sloveniei, care s-a alaturat Uniunii in 2007 si trece acum prin cea mai mare criza exceptand tarile baltice, arata ca nu exista o solutie magica in parteneriatul european.

In ciuda faptului ca parlamentul a cazut de acord ca in martie sa reduca bugetul cu peste 700 de milioane de euro anul acesta si in fiecare an in urmatorii trei, FMI-ul refuza sa trimita o transa de 200 de milioane. Ultimele stiri spun ca guvernul leton tocmai a refuzat sa reduca pensiile, conditie pusa pentru acea oferta de 200 de milioane.

Conform unor surse letone familiare cu discutiile, FMI-ul doreste cresterea taxelor imobiliare, intr-o tara in care pretul imobilelor este in cadere libera. Swedbank, cel mai mare ofertant de imprumuturi din Letonia, spune ca 54% din toate creditele sale ipotecare sunt pe pierderi, adica valoarea imprumutului este mai mare decat valoarea de piata a caselor puse ca ipoteca. Tendinta este ca preturile sa continua sa scada. Cu greu poate fi acesta considerat un climat in care taxele de proprietate sa poata fi crescute, dat fiind ca asta va forta si mai multi localnici sa intre in incapacitate de achitare a creditelor.

Conditia UE pentru oferta de 1.2 miliarde de la sfarsitul lui iulie este ca guvernul sa foloseasca 50% din acea suma pentru a sprijini bancile care au dat imprumuturi. Guvernul a trebuit sa impuna de asemenea 700 de milioane de euro reduceri pentru a primi acei 1.2 miliarde, rezultand un castig net de doar 500 de milioane. Dar daca se considera costurile reale ale bugetului de austeritate si taierile de salariu in raprt cu cresterea economica, reiese ca asa numitul pachet “de ajutorare” este lovitura de gratie data Letoniei.

Luptele din spatele usilor inchise dintre FMI si UE sunt cauzate in mod cert de planurile Letoniei de aderare la Uniune, solutie in care Riga crede in mod gresit ca o sa-i rezolve problemele. UE doreste ca Letonia sa mentina un curs de referinta fix fata de euro, in perioada premergatoare aderarii, pentru a-si arata in acest fel “disciplina”.

Refuzul FMI de a debloca transa este parte a efortului administratiei americane de a schimba cursul de referinta fix, si de a forta si alte tari nemembre care au un sistem similar, precum Estonia, Lituania si Bulgaria, sa devalorizeze monedele locale si sa uite de visul european. Ken Rogoff, fost economist sef al FMI, a declarat intr-un interviu recent ca “Letonia trebuie sa isi devalorizeze moneda pentru a evita inrautatirea crizei economice. FMI-ul a luat o decizie gresita atunci cand a permis Letoniei sa adopte un curs fix”.

Dezastrul economic
Letonia este una din cele mai afectate tari din UE de catre criza ce dureaza acum de peste de doi ani, si este a doua din tarile in curs de dezvoltare dupa Ucraina. Proiecte imobiliare de anvergura, cum ar fi turnurile gemene Panorama Plaza pe drumul dintre Riga si aeroport sunt goale, iar mall-urile arata ca niste orase fantoma.

Datoria guvernului este de 64% din PIB iar somajul se ridica oficial la 16%. In primele trei luni ale anului PIB-ul a cazut cu 18%. In 2005-2007 insa, in perioada euforiei creditului, Letonia inregistra cresteri magnifice similare cu ale Chinei, de peste 10% pe an, in intregime finantate de imprumuturile in euro.

Casino-ul acum s-a inchis, Letonia este o victima a crizei globale. Preturile caselor au scazut cu o treime fata de anul trecut, numarul falimentelor firmelor a crescut si bancile reposedeaza tot mai multe case ipotecate si masini. Pretul mediu al unui apartament in Riga a scazut cu 68% de la inceputul crizei, in august 2007.

Economia este in cadere libera. Comertul exterior a scazut cu 38%, exporturile au scazut in perioada ianuarie-mai cu 28% si importurile cu 40%. Productia industriala a scazut cu 19% anualizat, iar vanzarile cu amanuntul 24%.

Precum Islanda, 90% din imprumuturi sunt intr-o moneda straina, euro.

Guvernul primului ministru Vadis Dombrovskis sustine ca devalorizarea ar falimenta zeci de mii de firme si persoane. Pretul pentru a evita devalorizarea insa, impunand “devalorizarea interna” a FMI-ului va avea insa acelasi efect, sau chiar un efect mai mare, cauzand mari probleme economice, sociale si politice. Dombrovski recunoaste ca sarcina lui cea mai grea este sa pastreze “pacea sociala”.

Daca dominoul leton pica…
In acest moment, cand miscari sociale erup in proteste politice de masa ce se accentueaza cu fiecare noua masura de austeritate, e mai mult ca sigur ca guvernul va ceda si va renunta la cursul de schimb fix. In acel moment, depinzand cat de rational va actiona Bruxelles – ceva rar intalnit in ziua de azi – celelalte dominouri din Estul Europei se vor prabusi.

Daca devalorizarea monedei letone se face cu atentie si progresiv, s-ar putea sa fie un proces cu pagube limitate, chiar si la aceasta data. Asta ar insemna ca UE sa admita ca Tratatul de la Maastricht nu are conditii absolute precum legile universului. Pe scurt, vor trebui sa adopte o strategie pentru Letonia.

Acest lucru pare putin probabil, date fiind conditiile impuse de UE pana acum. Daca Letonia nu este ajutata, si tara continua pe drumul anarhiei, limitarea pagubelor va fi mult mai greu de facut, iar panica se va putea instala. Aceasta va afecta planurile pentru Lituania, Estonia si Bulgaria.

Pentru Bulgaria problema nu este legata de cursul fix fata de euro, ci restaurarea competitivitatii si cresterii economice, ceea ce este mult mai greu de facut fara o devalorizare formala. Daca Bulgaria se prabuseste incercand sa mentina cursul, aceasta va avea probabil repercusiuni seismice asupra intregului Sud Est al Europei.

Click aici pentru pagina principala

Fiti cu ochii in patru

Constat o crestere foarte mare a blogurilor si articolelor dedicate aspectelor economice, in intreaga lume. Este firesc, aceasta a doua Mare Depresie este de anvergura mondiala, si viteza cu care s-au desfasurat evenimentele din 2007 a captat atentia locuitorilor tuturor tarilor dezvoltate.

Apele sunt tulburi, masinaria creditului s-a defectat, ea fiind proiectata de la inceput sa se defecteze, aruncand populatia planetei (da, chiar si "miraculoasa" Japonie, cea cu datorii de 170% din PIB ) in bratele datoriilor fara de sfarsit. Criza nu s-a incheiat, cum am spus in articolele precedente ea nu se desfasoara in linie dreapta, ci cunoaste dese momente de acalmie si optimism, intre momente de panica si disperare.

Nu este o criza a productiei, nici a distributiei, si nici nu are fenomene meteorologice la baza, nici biologice (molima). Este o criza a insolventei, datornicul nu poate plati ce a promis.

Oricine trebuie sa fie cu ochii in patru in contextul curent, pentru ca insolventa sistemica este un animal care isi arata coltii foarte rar, de aceea el nu face parte din discutiile zilnice, si este considerat ca fiind inexistent. Intreaga scoala economica moderna (Keynes) se bazeaza pe falsa prezumtie ca ciclurile de regres economic cauzate de indatorare excesiva, pot fi compensate prin cheltuieli provenite din noi datorii.

Emisia de credit la nivel mondial este controlata sau mai exact isi are originea in SUA, prin urmare solventa aceste economii, urmata imediat de cea a Europei si Japoniei, este cea care trebuie urmarita indeaproape. Anul trecut, intr-unul din punctele fierbinti ale crizei, oamenii nu faceau coada la alimentara si nu protestau lipsa carnii, ci faceau coada la banca ... sa zicem... Northern Rock pentru a-si scoate economiile. Lucrurile s-au desfasurat cu bine, gratiei spalarii pe creier de mai mult de un secol, deponentii si-au depus banii retrasi de la NR la alte banci, facand ca suma extragerilor de capital din sistemul bancar englez sa fie in final probabil egala cu 0.

Data viitoare s-ar putea sa nu se mai intample asa. Sa ne uitam putin la niste cifre.

Unul din indicii care exprima masa monetara in SUA, numit M2, este acum de $7.4 trilioane, el reprezinta suma a tot ce detin deponentii in conturile lor de economii, si depozite la termen. Pentru cei interesati de detalii, e vorba de conturile de "savings", "chequing", "money markets" si "CD-uri" sub $100,000.

Cu alte cuvinte, toti oamenii care au bani depusi la banca sunt convinsi ca detin impreuna 7.4 trilioane, insumat, in conturile lor.

Acesti bani, sunt de fapt bani de tip credit, ei nu exista in intregime in seifurile bancii, fiind rezultatul darii cu imprumut in mod repetat a unei sume initiale mult mai mica. Este evident ca in cazul in care doar o mica parte din deponenti se duc sa-si retraga banii din banci, sistemul devine insolvabil. Asta e un lucru in general cunoscut, desi nu prea inteleg de ce este tolerat si pus la rang de mare realizare economica in ziua de azi. Suma datoriilor intregului sistem insumeaza acum 300% din PIB, adica 30-50 de trilioane de dolari. Acesti bani vor trebui sa existe in final, pentru acoperirea datoriilor, candva ... in viitor.

Toata aceasta piramida a creditului, care pentru simplificare se poate considera ca fiind intre 7.4 si 50 trilioane, este sustinuta de doar 800 de miliarde de dolari existenti sub forma de bancnote, care este un alt indice monetar, numit M0.

Daca 800 de miliarde de dolari bancnote sustin o piramida a creditului de 7.4-50 de trilioane, inseamna ca fiecare dolar real acopera doar undeva intre 1/10 si 1/60 din fiecare dolar datorat.

Aceasta este reteta pentru deflatie si insolventa sistemica!

Vestea cea mai proasta este ca 75% din aceste bancnote se afla in afara SUA, deci ratiile de mai sus, sunt in realitate si mai mari.

O contractie a creditului urmata de o contractie a economiei reale, face ca insolventa sa creasca, mai intai la nivel individual, si in final la nivel de tara. Crahul bancar, cel real, in care deponentii scot economiile si nu le mai depun la alta banca, este destul de usor de imaginat. Asa s-au desfasurat lucrurile la Marea Criza din 1929, la finalul careia guvernul SUA a blocat conturile tuturor deponentilor, a confiscat aurul (pe care se baza atunci dolarul) si l-a reevaluat cu 50% mai mult, facand dintr-o data pe fiecare detinator de dolari mai sarac cu 50%.

Contrar opiniei curente care spune ca insolventa sistemica nu mai e posibila in ziua de azi, din cauza ca "guvernele s-au desteptat" si "ele stiu ce trebuie sa faca", eu sustin contrariul, si anume ca guvernele habar nu au ce fac, iar criza va fi globala si nu doar pe continentul american, va fi mai ampla si de mai lunga durata. Crahuri bancare pot fi de data asta la nivel global, nu doar in SUA, pentru ca nici sistemele bancare din Romania, Franta sau Elvetia nu difera intre ele.

Asa ca cine are ochi de vazut sa vada, si cine are urechi de auzit sa auda.

(Click aici pentru pagina principala: http://mareadepresie.blogspot.com/)

1929 - 2009 nici o diferenta - preturi sustinute artificial

Iata o stire recenta de la Associated Press. Daca nu as fi stiut ca e de azi, as fi jurat ca e din 1929.

Guvernul SUA e fortat din nou, dupa 80 de ani, sa incerce ridicarea artificiala a preturilor produselor agricole, in cazul asta laptele, pe langa ca e preocupat sa dea de mancare si flamanzilor aparuti in urma politicilor sale dezastruoase.

Am tradus partial continutul stirii, originalul se afla http://www.google.com/hostednews/ap/article/ALeqM5gBPaHA8wyvhZsKWPW8Uxp30QpfqgD99SBHLO0
Intr-un sistem monetar bazat pe datorii preturile nu au voie sa scada, imobiliare, materii prime, forta de munca. Scaderea lor practic rade de pe fata pamantului bancile, pentru ca le face insolvabile. Dar cu toate astea ele trebuie sa scada, mai devreme sau mai tarziu. Cum am spus in articolul de mai devreme, intr-un sistem monetar bazat pe credit deflatia e inevitabila. Guvernele vor interveni insa din greu pentru a sustine preturile, fie ca e vorba de lapte, apartamente, pamant, forta de munca, nu conteaza. Asta deoarece guvernele sunt prizonierele bancilor si a sistemului monetar creat de ele; si nu au de ales. Este imposibil in sistemul de azi ca preturile sa nu fluctueze, pentru ca masa monetara nu este fixa ci trebuie sa se afle in expansiune exponentiala (nesustenabila), mai multe detalii in documentarul Banii de tip credit.

In 1929 guvernul SUA dar si altele, a incercat sa sustina preturile la materii prime, platind subventii agricultorilor pentru a nu cultiva, a introdus salariul minim obligatoriu care a prelungit si marit somajul, a marit taxele pana la 94% (noua zeci si patru la suta), si cam tot ce se putea face pentru a nu lasa preturile sa fie exprimate liber de catre cerere si oferta. De aceea recesiunea din 1929 s-a tranformat in "Marea Criza din 1929".

Iata stirea (fragmente):

"Senatul SUA a aprobat 124 miliarde de dolari pentru o lege agricola care sa permita si mai multor oameni sa primeasca bonuri pentru mancare, dat fiind ca numarul somerilor este in crestere.

Sumele pentru bugetul federal ce ofera mincare scolilor au crescut de asemenea cu 12 la suta, in timp ce un alt program popular ce ofera mancare aditionala copiilor si femeilor insarcinate a fost crescut cu 9 la suta.

Legea a fost aprobata cu 80 pentru, 17 contra.

Dat fiind ca rata somajului se apropie de 10 la suta, adica 34.3 milioane de oameni, unul din noua americani participa la programul ce ofera bonuri pentru mancare, in luna mai. Aceasta reprezinta o crestere de 650.000 fata de lunile trecute, si mai mult de 6 milioane fata de anul trecut.

Mai mult de doua treimi din buget, 86 de miliarde, este folosit la programe locale de distribuire a mancarii, incluzand 61 de miliarde pentru bonuri de mancare.

Alocatia lunara pentru astfel de bonuri era de 295 de dolari lunar per familie, in luna aprilie.

Camera Reprezentantilor a aprobat cheltuielile agricole luna trecuta. Actiunea de marti a Senatului va face ca legea sa fie dezbatuta intre cele doua camere pentru rezolvarea diferentelor.
O masura surpriza a fost votul Senatului pentru cheltuirea a 350 de milioane de dolari pentru a sprijini pretul laptelui, suma pe care guvernul o plateste pentru produse lactate ce se ridica la 1.5 dolari pentru 50 kg de lapte, ceea ce ar trebui sa ridice pretul laptelui.

[..]

Bernie Sanders a spus ca producatorii de lactate, in special cei mici, au dificultati din cauza faptului ca pretul laptelui a scazut cu 40 la suta fata de anul trecut, situandu-se mult sub pretul de productie in cazul majoritatii fermierilor.

"Agricultura de tip familial orientata spre produse lactate este in pragul prabusirii", a spus Sanders. "Aceasta nu este o problema regionala, este o problema nationala"

[..]

"Prima casa", nimic altceva decat controlul preturilor

De fiecare data cand un guvern are probleme cu inflatia sau deflatia el incearca sa impuna masuri de control al preturilor. Nu are importanta ca e guvern comunist sau capitalist. Bancile centrale si guvernele din spatele lor sunt singurele vinovate pentru cresterea absurda a preturilor caselor din Europa si America, pentru ca ele au controlat cresterea absurda a creditarii, si orientarea ei spre investitii in mijloace neproductive - case in loc de fabrici.

Atunci cand sistemul este saturat de credit, si nimeni nu se mai poate imprumuta, preturile o iau la vale, si "ceva trebuie facut" pentru a sprijini optimismul si masca frauda.

Acel ceva, este de regula controlul preturilor.

Asa cum in America se negociaza creditele ipotecare existente pentru a micsora ratele la "sugestia" guvernului, astfel si in Romania guvernul crede ca o criza ipotecara se rezolva sustinand preturile aberante la case. Americanii au ales chiar sa demoleze case noi noute in unele cartiere ramase nelocuite din Detroit, pentru a le face pe cele ramase mai valoroase, si deci a ridica preturile; nu conteaza ca milioane de oameni nu-si pot plati ratele la cele existente. Guvernantii romanii cred ca bancile raman cu siguranta solvabile daca doar preturile caselor raman ridicate, astfel incat bilanturile lor pline de active putrede sa arate bine.

Se vede ca nimeni nu are intentia sa lase preturile sa ajunga unde trebuie, si casele sa poata fi din nou accesibile. Casele au devenit un instrument financiar, pe care unii pot face profituri colosale atunci cand preturile cresc, dar care au nevoie de mila contribuabilului atunci cand ele scad.

Din fericire legile economice sunt de neclintit, ce e prea scump se va ieftini, si ce e prea ieftin se va scumpi. "Prima casa" si alte programe de genul asta din Romania sau aiurea, s-au tot incercat de-a lungul timpului. De pilda la Marea Depresie din 1929, cand pretul materiilor prime scazuse foarte mult, datorita contractiei masei monetare, unele guverne au ales distrugerea stocurilor de materii prime pentru a forta cresterea preturilor. Poza de mai sus este celebra, povesti despre distrugerea laptelui datorita crizei de supraproductie din 1929 sunt deja cunoscute. Adevarul e un pic diferit insa, laptele se distrugea, insa nu datorita supraproductiei, ci pentru ca oamenii au saracit asa de repede incat nu si-l mai puteau cumpara. Producatorii, neputand vinde la un pret rezonabil, care sa acopere productia, nu mai aveau profit, si nu mai puteau produce. Atunci se inregistrau scadere de preturi SI scaderi ale productiei, cosmarul oricarui bancher central, altfel numit deflatie.

Intr-un sistem monetar bazat pe credit deflatia este inevitabila, cu cat se produce mai tarziu cu atat e mai rapida.

(pagina principala: http://mareadepresie.blogspot.com )

Doua bancuri de criza

Cafea de criza!
Se ia o boabă de cafea, se leagă cu o aţă, şi se scufundă de 2-3 ori în ceaşca cu apă fierbinte. La fiecare 3 cafele se schimbă aţa...

Doi manageri vorbesc. Unul il intreaba pe celalalt:
- Auzi tu iti platesti angajatii?
- Nu. Tu ii platesti?
- Nu, nici eu.
- Si vin la munca si ai tai, nu?
- Da vin si ai mei.
- Stii ceva? In cazul asta ar trebui sa le cerem o taxa de intrare in firma !

(click pentru pagina principala htpp://mareadepresie.blogspot.com )

Ne apropiem de insolvabilitatea globala

(click pentru a mari)

Asistam de ceva vreme la prognoze pozitive legate de evolutia viitoare a economiilor lumii. Se spune ca recesiunea se incheie curand, la sfarsitul lui 2009 sau la inceputul lui 2010. Ni se dau garantii ca ce e mai rau a trecut.

Oare asa sa fie ? Viitorul nu il stie nimeni, si prognoze precise nu se pot face, mai ales de catre cei care spuneau in 2007 ca problema creditelor ipotecare, de curand iesita la suprafata, nu urma sa aiba efecte negative in economie, ci doar in sectorul financiar. Iata-ne acum, dupa doar 2 ani, cu un somaj de 10% in majoritatea tarilor industrializate, scaderi ale burselor de peste 50% (in luna martie), accesul la credit restrictionat si oameni ingrijorati de posibilitatea unui regres economic prelungit. Pentru ca in 2007 nu era vorba de fapt despre problema creditelor ipotecare neperformante, ci de problema creditului in general, si a sistemului monetar bazat pe datorii.

Se spune ca pentru a transforma o recesiune intr-o depresiune ai nevoie doar de un politician. De politicieni "capabili" nu duce lipsa nici o tara din lume, dovada fiind incapacitatea lor de a spune lucrurilor pe nume, sau de a avea un cuvant de spus in mersul afacerilor guvernelor lor. Guvernele sunt prizonierele intereselor financiare ale celor care dirijeaza creditul in economie.

O prima manifestare a aceste a Doua Mari Depresii nu este nimic altceva decat contractia masei monetare, crescuta anterior artificial prin emisia de credite care au fost acoperite de noi credite, timp de 80 de ani, tocmai de cand s-a incheiat cealalta Mare Depresie. Timpul de a plati factura a sosit, contractia creditului, a masei de bani si a economiilor e inevitabila. Sistemul nu mai poate genera suficienta valoare astfel incat sa plateasca datoria contractata. Se pare ca babilonienii stiau acest lucru, ei stiau ca in timp, datoriile cresc mult mai repede decat economia, motiv pentru care din cand in cand, la instaurarea unui nou conducator, datoriile erau sterse si se pornea de la zero. Asta era posibil pentru ca datoriile erau catre o singura entitate, stapanirea imperiului. Acum datoriile sunt catre institutii si persoane independente de guvern, dar pe care guvernul a ales sa le sprijine.

Ce folos sa previi insolvabilitatea unei banci, datorata dealtfel incapacitatii datornicilor de a plati, si sa lasi datornicii fara nici o optiune? In ultima instanta, insolvabilitatea se datoreaza datornicului, ajuta-l pe el, si astfel ajuti si banca.

Desigur ca in realitate un guvern nu poate ajuta datornicii, el insusi avand visteria goala, cum nu poate ajuta in mod real nici banca, insa bancii ii poate prelungi agonia, pe spinarea contribuabilului, contractand si mai multe datorii in numele cetateanului.

Contracararea contractiei creditului cu un nou val de datorii frizeaza nebunia; insa asta este exact ceea ce fac guvernele lumii la ora asta. Graficul de mai sus arata cat de mult s-au indatorat guvernele lumii in 2009. Guvernele, prin emisia de titluri, au posibilitatea sa creeze bani si
sa promita rascumpararea lor la o data ulterioara. Desigur, cand "data ulterioara" soseste, ele aleg sa repete procesul, pana cand sistemul este saturat si devine instabil.

Graficul de mai sus arata motivele pentru care optimismul in ce priveste viitorul economic este atat de prevalent. Tocmai am asistat de cateva luni la o "injectie" de capital, nimic altceva decat noi datorii, similare cu cele vechi din cauza carora ne aflam in aceasta criza.

Se incearca prevenirea prabusirii sistemului (ce era aproape iminenta in octombrie 2008) prin emisia a inca unui val de datorii, probabil ultimul, aducand guvernele la inca un pas de insolventa.

(click pentru pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/)

Harta crizei

(Click pentru a mari.)

In general imaginile vorbesc mai bine decat cifrele, asa ca este o idee buna sa ne aruncam o privire pe harta de mai sus. Este o harta a recesiunii economice de pe mapamond, dar este din martie 2009, deci in acest moment nu mai este in intregime exacta.

Se vede ca unele tari, in special cele arabe, inregistrau crestere economica, dar nu as trage concluzii in ce priveste viitorul lor, deoarece aceasta a Doua Mare Depresie nu s-a terminat, ci doar a inceput, iar ea cuprinde mai multe faze.

Statele arabe sunt vulnerabile din doua motive. In primul rand au ca singura sursa de bogatie resursele naturale, care desi sunt de neinlocuit in economia moderna ele vor inregistra scaderi foarte mari de preturi, exact ca in timpul Depresiei din 1929.

In al doilea rand, aceste state sunt bogate in dolari, insa nu dolari sub forma de bancnote care stau intr-o stiva in seifurile lor, ci titluri de stat emise de guvernul SUA, adica ... datorii.

Cum manifestarea principala a aceastei a Doua Mari Depresii este contractia creditului, si cum datoria SUA este in acest moment egala cu PIB-ul pe un an, adica in jur de 13 trilioane, este de asteptat ca mai devreme sau mai tarziu sa se inregistreze imposibilitati de onorare/prelungire/rascumparare a acestor titluri. Pana atunci insa mai este un pic, si este mai bine sa abordez subiectul atunci cand vom ajunge aprope de acea situatie.

In concluzie, harta arata ca este o criza economica mondiala.

(Click aici pentru pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/)

Tu Jackson, unde esti ?

Nu, nu e vorba despre Michael Jackson, ci de Andrew Jackson.

Andrew Jackson este exact tipul de personaj politic de care azi avem nevoie, orice tara din lume are nevoie. Fost veteran al Razboiului de Independenta American a ajuns presedinte al Statelor Unite intre 1829 si 1837. Una din marile sale calitati este ca spre deosebire de politicienii din ziua de azi, Jackson intelegea foarte bine sistemul monetar si caracatita bancara. Idealurile lui nu erau de a avea un guvern inrobit de datorii, si nici o banca centrala privata care sa emita moneda nationala.

Iata una din ideile sale:
"Eforturile concentrate ale bancii centrale au adus guvernul sub control, si sunt doar o premonitie despre soarta care il asteapta pe poporul american daca va permite perpetuarea unei astfel de institutii sau stabilirea alteia similare".

Jackson a fost singurul presedinte ale carui politici au ajutat la plata in intregime a datoriei guvernului. Situatia insa nu a durat mult timp, o puternica depresie economica intre 1837-1844, aparuta chiar la incheierea mandatului sau a dus la o inzecire a datoriei publice inca din primul an. Nu e greu de ghicit cum de s-a potrivit aceasta depresie economica tocmai la terminarea platii datoriei, cititorii acestui blog stiu ca magnitudinea avantului si regresului economic sunt in stransa legatura cu "politicile monetare" ale bancilor centrale.

El nu a fost singurul care gindea asa, o buna parte din ceea ce cheama azi Parintii Fondatori aveau idei similare despre capcanele sistemului monetar bazat pe rezerve minime obligatorii, banci centrale, si bani care nu sunt emisi de guvern. Printre ei, Madison, Jefferson, Lincoln...

Jefferson chiar spunea "Nu cheltui banii inainte de a-i castiga!". Ce ne spun politicienii si bancherii azi ? Ai nevoie de ceva, du-te si te imprumuta... platesti mai incolo.

Presedintele Jackon s-a straduit din greu sa anuleze privilegiul bancii centrale de a opera la nivel federal, numita pe atunci A Doua Banca a Statelor Unite. Printre argumentele sale au fost:

- banca concentreaza bogatia financiara intr-o singura institutie

- expune guvernul controlului intereselor straine
- are ca scop principal de a-i face pe bogati si mai bogati
- exercita prea mult control asupra membrilor Congresului

Interesanta similitudinea dintre lista lui, si situatia existenta in ziua de azi, nu doar in America ci si in lume. Cati dintre politicienii din lume s-au opus "injectiilor de lichiditate" de anul trecut, care nu erau nimic altceva decat acoperirea datoriilor mai vechi cu unele mai noi ? Cati politicieni au curaj sa puna in discutie sistemul monetar modern ce cauzeaza perpetua inflatie si cicluri economice foarte violente ? Sau care politicieni petrec timp explicand macar cum functioneaza sistemul curent.

Programe precum "Prima casa" sau salvarea bancilor private de catre cuferele guvernului i-ar fi starnit probabil manie unuia ca Jackson.

Mandatul sau a urmat celui al lui Thomas Jefferson, si s-a concretizat, dupa lupte politice foarte dure prin desfintarea Bancii Centrale, in 1833. Si el ca si predecesorul sau credea ca scopul Bancii era de a imbogati un "cerc elitist" de comercianti si industrialisti pe seama fermierilor si muncitorilor. Cam cum se imbogatesc azi cei care sunt in strinsa legatura cu emisia de credit.

In 1835 se savarseste un atentat la viata lui Jackson, dar cele doua pistoale folosite in incercarea de al ucide nu functioneaza. Interesant este ca asasinul, ce isi pierduse slujba recent, argumenta ca daca Jackson ar fi murit atunci ar fi mai multi bani in economie. Se referea desigur la faptul, ca intr-un sistem cu banca centrala, ar fi existat foarte mult credit si masa monetara s-ar fi marit. Se pare ca cel putin exista o dezbatere si un schimb de argumente pe tema asta la nivel de populatie, pe cand acum nici macar nu se vorbeste despre cauze sau solutii. Toti politicienii repeta ca papagalii acelasi lucru, se intalnesc, fac schimb de amabilitati, si induc ideea ca ei ar fi cei indreptatiti sa repare criza economica mondiala.

Ironia face ca in ziua de azi chipul lui Jackson sa fie prezent pe bancnota de 20 de dolari emisa tocmai de o banca centrala privata de genul celor impotriva carora el a luptat.

Click aici pentru pagina principala (http://mareadepresie.blogspot.com/)

Minunata masina americana de facut bule

Un articol recent aparut pe Internet mi-a atras atentia, se intituleaza "Minunata masina americana de facut bule". Este vorba de bule speculative. Din nefericire nu am primit drepturile de traducere si redifuzare din partea editorilor, probabil ca rufele trebuiesc spalate doar in familie (pe continent), asa ca nu pot decat sa afisez linkul http://www.correntewire.com/great_american_bubble_machine_0 . (sunt mai multe, asta e doar unul din ele)

Tema articolului este data de comportamentul bancii Goldman Sachs incepand cu Marea Depresie din 1929. Desi nu toate afirmatiile sunt verificabile este evidenta seria de conflicte de interese in care s-a aflat si se afla aceasta banca, un singur exemplu, nenumaratii fosti directori ai bancii care ulterior au detinut functii de raspundere in guvern sau invers.

Articolul e scris intr-o maniera amuzanta si rapida, plina de ironii, pentru ca asa cum spuneam in articolele trecute, starea de spirit negativa ce se mareste pe zi ce trece face ca astfel de comentarii despre banci sau guverne sa fie foarte gustate.

Motto-ul articolului este "Daca America se scurge acum la canal, atunci Goldman Sachs a gasit o metoda sa fie acel canal", aluzie facandu-se la faptul ca pe seama dificultatilor financiare din prezent ale Americii, Goldman Sachs incearca sa profite cat poate.

In orice caz, desi sursa bulelor speculative din lume din ultimii 80 de ani se afla exclusiv in America, nu americanii de rand sunt de vina, ei sunt de multe ori, victime ca si noi ceilalti. Probabil dimensiunea crizei existente va aduce schimbarile de opinie si energia necesara pentru corectarea acestei situatii.

Click aici pentru pagina principala (http://mareadepresie.blogspot.com)

Rezerva Federala sub atac

Nervoasa ca afacerile banoase din spatele usilor inchise ar putea curand ajunge in atentia publicului, Rezerva Federala, banca centrala din SUA, isi concentreaza eforturile pentru a respinge propunerea de lege a lui Ron Paul numita “Auditul Rezervei Federale”, care a primit sprijinul a 208 membri ai Camerei Reprezentantilor.

O agentie de presa mentiona la inceputul lui iunie ca Linda Robertson, care in prezent conduce Departamentul de Relatii cu Publicul al Universitatii John Hopkins din Baltimore, a fost insarcinata de catre banca centrala privata a Statelor Unite sa ii slefuiasca imaginea.

In trecut d-na Robertson a detinut functii in Departamentul Trezoreriei (un fel de Minister al Finantelor, n.t.) atat in mandatele republicanilor cat si ale democratilor. A activat temporar si la faimoasa companie energetica Enron din Houston, care prin frauda si inselaciune a devalizat investitorii de miliarde de dolari.

Cel mai important, d-na Robertson a lucrat in Departamentul Trezoreriei in timp ce Robert Rubin era Secretar, si cand legea "Glass-Steagall" din 1933 a fost anulata. Departamentul lui Rubin impreuna cu Congresul au elaborate o alta lege, care permitea bancilor sa constituie institutii financiare uriase unindu-se cu firmele de investitii si de asigurari.

Aceste mega banci, formate ca urmare a noilor legi, au costat contribuabilii din SUA miliarde de dolari, sub forma ajutoarelor financiare guvernamentale oferite in timpul crizei.

“Mebrii ai Congresului au cedat agresivitatii cu care Rezerva Federala si-a folosit puterea in perioada de criza, cerand ajutoare pentru banca de investitii Bear Stears si compania de asigurari AIG", spunea Reuters intr-un articol referitor la noua angajata a Rezervei Federale.

“Criticii sunt de asemenea ingrijorati de dorinta Rezervei Federale de a mentine secretul legat de companiile care se imprumuta direct de la banca centrala, pe motiv ca divulgarea numelui lor ar determina un crah al acestor institutii.”

Prin urmare, spune Reuters, Rezerva Federala o va folosi pe d-na Robertson in relatia cu Congresul.

In luna mai, Inspectorul General pentru Rezerva Federala din guvern, Elizabeth Coleman, declara in fata Congresului ca “un audit al activitatilor Rezervei Federale nu intra in jurisdictia ei”.

Dr. Ron Paul, membru al Camerei Reprezentantilor a declarat deja ca intentia actului normativ este de a “dezvalui toate operatiunile Rezervei Federale catre Biroul de Audit al Guvernului, si de a incheia auditul pana la sfarsitul lui 2010, iar un astfel de normativ ar aduce in sfarsit transparenta necesara in ceea ce priveste aceasta institutie”

(drepturile apartin americanfreepress.net)

(Click pentru pagina principala http://mareadepresie.blogspot.com/)

Bancile continua sa dea faliment !

(click pe grafice pentru a mari)

Ignorand mesajele optimiste din mass media din ultimele luni, mi-am pus intrebarea cate banci au dat faliment anul acesta comparat cu anul trecut, si mai ales daca rata falimentelor este in scadere sau in crestere. Din pacate nu am gasit informatii pentru alte zone in afara de SUA, dar pentru SUA am prezentat situatia sub forma graficelor de mai sus.

Contrar mesajelor patriotice din mass media, este evident ca nu e vorba de nici o stabilizare a sistemului financiar, nu trece nici o saptamana fara ca o banca sa nu dea faliment, care in acest stadiu al crizei se concretizeaza prin absorbirea lor de catre FDIC. FDIC este un fel de asigurator al bancilor, cu o putere financiara desigur limitata. O astfel de organizatie poate sa isi exercite scopul atata timp cit falimentele sunt datorate erorilor sau managementului defectuos, si cand sunt rare, nu si cand e vorba de o insolventa sistemica.

Intrebarea este, cand cangrena seva raspandi la tot sistemul, cine o sa-l mai asigure pe asigurator ?

(Pagina principala: http://mareadepresie.blogspot.com/ )